Relatiile de cuplu (Partea I)

CupluCUPLUL! Cate povesti!Cate drame! Cate fericiri! Cata ISTORIE! Intreaga istorie consemnata a omenirii este jalonata de cupluri. Dintotdeauna, relatia femeie-barbat, in cuplu, sexuat sau nu, in Iubire hristica sau sex visceral demonic, a reprezentat sarea si piperul povestilor, legendelor, istorisirilor, marturiilor istorice scrise in lutul Assiriei, cioplite in piatra Hindului sau pictate in pictograme egiptene. Absolut toate Cartile Sfinte ale tuturor religiilor trateaza subiectul in mod obsesiv, dar deloc exhaustiv, pentru un singur motiv: desi se recunoaste importanta covarsitoare a conceptului de “Cuplu”, nu i s-a dat de capat. In pofida unei analize de mii de ani, iata ca si azi bajbaim, e drept – uneori cu gratie, in intelegerea profunda a mecanismelor unui cuplu.

Povestea este veche, mult mai veche decat aparitia primului cuplu Homo Sapiens pe Terra. Este expresia Legii Dumnezeiesti a contrariilor care se atrag si se resping, intr-o frenetica si aparent browniana joaca a pasiunii, dominarii si supunerii, iubirii si urii, tolerantei si geloziei, dar si a supraconceptului UNIUNII, FUZIUNII. Chinezii l-au numit YIN-YANG, TAO, si au inteles si UNIUNEA ca o dizolvare a granitei serpuite dintre contrarii (care nu intamplator este un ciclu sinusoidal). Deci, Cuplul este Institutia Karmica a Iluminarii, a Hristicizarii si, dupa eoni, a Indumnezeirii. Cei doi membri ai unui Cuplu Hristicizat in plina Evolutie Spirituala arata ca doi alpinisti care se “arunca” reciproc unul deasupra celuilalt dupa o fixare stabila. Desi elevarea este un proces in esenta individual, peretele vertical – Scara lui Ioan Scararul, este cucerit mai usor in cuplu. DAR! Exista un DAR! Se inmultesc si primejdiile, tentatiile, incercarile pe care un anahoret, un pustnic autoexilat, un calugar nu le are.

Cred ca lui Dumnezeu ii place mai mult un Tandem in dansul elevarii, cu toate caznele uneori letale, decat un om, al Lui desigur, care a ales sa fuga de lume si de tentatiile ei. Totul incepe cu Arhetipul (arheos – vechi, tipos – forma, tipar, matrita) ADAM si EVA. Este punctul de plecare si NU statia terminus, de sosire. Este un model initial, perfectibil din toate punctele de vedere. Putea Dumnezeu sa creeze apriori un Cuplu Perfect? Evident, doar e Dumnezeu! Dar povestea nu ar mai fi avut niciun farmec. A cunoscut oare Dumnezeu tarele, blocajele, prostia spirituala, tentatiile, capacitatea de tradare, de neascultare a Creatiei sale? Bine-nteles, este omniscient! Putea face altfel? Bine-nteles, este omnipotent! Un singur lucru era perfect in acel Cuplu – comunicarea cu Dumnezeu! Minunat! Si la CE le-a folosit??? Dragii mei, CONTEAZA FAPTELE! Comunicarea este importanta, dar e nevoie de inteligenta spirituala, constientizare si decodificare a mesajului, aplicare prin fapte.

VA URMA

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Imagine cod de securitate

*